 |
 | CONDUITA CETĂȚENILOR |  |
|
TONI
Administrator
 
|
|
Drepturile și Obligațiile cetățenilor
Având în vedere toate transformările pe care le-a recunoscut societatea în ultima vreme (fiind transformări de ordin tehnologic, antropologic, economic, etc.), cetățenii au așteptări tot mai mari din partea aparatelor guvernamentale și se așteaptă, totodată și la o creștere a responsabilității guvernamentale față de nevoile, tot mai multiple și tot mai mari, ale societății civile. Cetățenii se așteaptă la cât mai multe servicii din bucatÄ sistemelor administrative, cu un cost cât mai scăzut. Multe dintre reformele sectorului public, presupun efortul de a satisface necesitățile cetățenilor, prin oferirea unor servicii mai bune, mai rapide si mai diversificate. Dar, oare, sunt astea suficiente pentru cetățeni? Necesitățile cetățenilor se modifică rapid, pe măsură ce societatea se diversifică, devine mai complexă, dar și mai fragmentată și mai alienată. Schimbarea se produce mai rapid ca niciodată, iar sectorul public nu se poate baza pe un set rigid de soluții, ci trebuie să fie foarte vigilent la fiecare cerere de modificare a preferințelor cetățenilor și să identifice alte soluții, în funcție de circumstanțele existente, la momentul respectiv. Față în față cu o societate civilă, tot mai activă și tot mai pretențioasă, multe sisteme par să-și fi menținut vechile metode de a satisface cetățenii. Există credința că, sectorul public nu mai cunoaște cu adevărat realele necesități ale cetățenilor, ceea ce a dus bineînțeles la subminarea încrederii în eficiența și profesionalismul reprezentanților sectorului public. Instituțiile publice, pentru a ține pasul cu așteptările cetățenilor, trebuie să adopte o abordare activă și dinamică de tipul „soluționarea provocÄrilor prin anticiparea nevoilor societății civile si prin modificarea propriilor metode”, astfel încât să poată răspunde acelor necesități cu promptitudine. Nevoia sectorului public de a recăpăta încrederea cetățenilor în serviciile pe care le pune la dispoziția acestora, constă în oferirea unei palete mai largi de opțiuni ale serviciilor oferite, comunicare mai eficientă și un mai mare indice de transparență al acÈiunii decizional. În același timp, și cetățenii - în relațiile cu autoritățile - trebuie să dea dovadă de mai multă implicare și de un mai mare interes față de problemele cu care se confruntă comunitatea, nereguli care, direct sau indirect, mai devreme sau mai târziu, îi vor afecta într-o oarecare măsură. Astfel că, dacă ei se implică activ în această relație, atunci, în mod inevitabil, viziunea și interesele acestora vor fi reflectate în proiectele autorităților sau instituțiilor publice, locale sau centrale. Cu toate acestea, atunci când vorbim despre conduita cetățenilor în raporturile pe care le stabilesc cu autoritățile publice sau cu funcționarii publici, există ideea-stereotip – că cetățenii au doar drepturi, mai cu seamă pentru că aceștia sunt contribuabili și pentru că s-a împământenit concepția, corectă dealtfel, că aceștia îi plătesc pe funcționarii publici din proprii bani. Însă, în același timp, nu trebuie uitat că și funcționarii publici sunt mai întâi de toate cetățeni ai aceleiași societăți, și au și ei aceleași drepturi. Prin urmare, cel mai important drept este acela de a beneficia de un tratament civilizat. Prin regula reciprocității atât cetățenii, cât și funcționarii publici au dreptul de a fi tratați în mod civilizat și în limitele bunului simț. Totodată, ca și într-un contract încheiat între două părți, respectiv cetățenii și funcționarii publici, aceste părți au și obligații pe lângă drepturi. Drepturile dar și obligațiile cetățenilor în raporturile cu autoritățile sau instituțiile pubice și cu reprezentanții acestora – funcționarii publici, rezidă din mai multe acte normative. În acest capitol au fost selectate câteva dintre cele mai importante drepturi și obligații ale cetățenilor, care sunt relevante pentru manualul de față, mai cu seamă că obligațiile cetățenilor în raporturile cu autoritățile publice nu sunt totdeauna enunțate direct și explicit în aceste acte normative. Având în vedere că acest subiect nu a mai fost abordat până la acest moment de o asemenea manieră, atenționăm încă de la început că unele dintre drepturi se confundă cu obligațiile, precum și unele obligații pot fi considerate drepturi ale cetățenilor . Mai trebuie spus și că enumerarea de față nu se dorește a fi una exhaustivă, ci o enunțare a acelor acte normative care au fost considerate a fi relevante pentru manualul de față. Drepturile cetățenilor în relația cu autoritățile sau instituțiile publice Mai întâi trebuie menționat art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, conform căruia „orice persoană are dreptul la libertatea opiniei și a expresiei; acest drept conÈine libertatea de a susține opinii fără nici o interferență și de a căuta, primi și răspândi informații și idei prin absolut orice mijloace, indiferent de frontiere”. De asemenea, sunt deosebit de importante drepturile enunțate de legea fundamentală a României, respectiv Constituția revizuită în 2003 și anume dreptul: de a avea inițiativă legislativă de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea momentului și repararea pagubei (dacă o persoană a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri) de a fi egali în fața legii și a autorităților publice și tratați fără privilegii, dar și fără discriminări de a avea acces la orice informație de interes public (în timp ce autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal) de a se adresa autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor. Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public prevede că cetățenii au următoarele drepturi: de a primi răspunsul la o cerere formulată în scris sau verbal de a solicita informații de interes public Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, completează prevederile Legii nr. 544/2001 cu drepturile cetățenilor: de a participa la ședințele publice ale autorității sau instituției publice de a-și exprima opinia cu privire la proiectele de acte normative înaintea adoptării acestora de a fi consultați înainte de a fi adoptat un act normativ care afectează în mod direct cetățeanul de a se informa cu privire la proiectele de acte normative care privesc un interes public de a formula propuneri sau sugestii pentru îmbunătățirea sau modificarea unui proiect de act normativ de a se adresa justiției dacă se consideră lezați în drepturile pe care i le oferă Drepturile cetățenilor se regăsesc și în alte acte normative, cum ar fi de exemplu legile privind administrația publică și în mod aparte acele acte normative referitoare la funcțiile publice și funcționarii publici, după cum urmează : de a se adresa politicos în relațiile cu funcționarii publici de a se adresa în limba maternă celor care aparțin minorităților etnice acolo unde populația reprezentativă este mai mare de 20% de a recomandÄ proiecte de hotărâre în cazul consiliilor locale sau al consiliilor județene Obligațiile cetățenilor în relația cu autoritățile sau instituțiile publice În ceea ce privește raporturile cetățenilor cu autoritățile sau instituțiile publice ori cu funcționarii publici, acestea sunt marcate de obligații care, în genere, mai mult se deduc și de cele mai multe ori nu se sancționează în caz de nerespectare, cu excepția celor considerate infracțiuni, având un grad de pericol social sporit, sancționate de codul penal. Totuși, în momentul în care ne referim la aceste raporturi, considerăm că principala obligație a cetățenilor este de a se implica cât mai activ în ceea ce privește apărarea și respectarea interesului public. Această obligație de a fi cât mai activ implicat în treburile de interes public presupune mai întâi ideea de a se informa și apoi de a-și exprima opinia legată de un alurÄ sau altul. Prin urmare, toate obligațiile care vor fi enunțate în cele ce urmează, decurg aproape întru totul din prima obligație pe care o avem cu toții ca cetățeni, de a ne implica activ în treburile de interes public, întrucât acestea se răsfrâng asupra noastră, întrucât suntem responsabili și vrem să știm cum este gestionat banul public, pentru că administrația publică este și trebuie să fie din ce în ce mai transparentă. Astfel, Legea nr. 544/2001, prevede obligația cetățeanului: de a depune o reclamație în situația în care consideră că i-a fost încălcat dreptul de neĂźngrÄdit acces la informație de a se adresa justiției dacă i-a fost lezat dreptul de liber acces la informație de a suporta contravaloarea serviciilor de copiere în situația în care sunt solicitate copii după documente oficiale Actele normative referitoare la funcțiile și funcționarii publici (legea privind Statutul funcționarilor publici, HG privind comisiile paritare și comisiile de disciplină, codul de conduită a funcționarilor publici, legea administrației publice), amintesc de obligația cetățeanului : de a sesiza Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau comisia de disciplină în situația în care au fost încălcate normele aplicabile funcționarilor publici de a nu aduce vătămări corporale de a nu amenința Alte acte normative, cum ar fi codul penal, legea privind inițiativa legislativă menționează că cetățeanul are obligația : de a nu da mită de a nu încuraja o conduită necorespunzătoare a unui funcționar public de a înainta o reclamație administrativă de a semnala un comportament necorespunzător al unui funcționar public în timpul pe care și-l petrece pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de a semnala un caz de conflict de interese despre care are cunoștință că se regăsește un funcționar public de a semnala o situație de incompatibilitate de a nu aduce acuzații nefondate și cu rea credință Totodată, pe lângă aceste obligații, culese din diferite acte normative în vigoare, există și alte obligații care nu pot fi reglementate de nici un act normativ și care decurg tot din cea dintâi obligație a unui cetățean, respectiv de a se implica activ în aspectele ce țin de interesul public. Ăźntocmai obligații pot fi considerate de exemplu : urmărirea în presa scrisă sau audio-vizuală a acelor cazuri de corupție care implică funcționari publici mobilizarea presei în Ăźnfruntarea acelor cazuri de corupție cu care s-a confruntat personal |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
tcapital
Junior
|
|
I am always happy to find something autentic on the internet and I can tell you that your information is really original.
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | CONDUITA CETĂȚENILOR | |
|
||
|
|
|